Membrele sau extremităţile sunt două perechi de apendice mobile, destinate diferitelor mişcări. Ele sunt impartite:
- membre superioare
- membre inferioare
Membrele (extremitatile) prezinta o portiune care le leaga de trunchi, numita centura membrului (centura scapulara - pentru membrele superioare, celtura pelviana - pentru membrele inferioare) si o portiune care o continua pe precedenta, numita membrul liber (superior sau inferior).
I. Scheletul membrului superior
Oasele care alcătuiesc scheletul membrului superior sunt descrise ca oase ale centurii scapulare şi oasele extremităţii libere a membrului superior. Centura scapulară este alcătuită din claviculă şi omoplat. Scheletul extremităţii libere a membrului superior se subîmparte, la rândul lui, în scheletul braţului, reprezentat de humerus, scheletul antebraţului, alcătuit din radius şi ulna sau cubitus, şi scheletul mâinii, format din oasele carpiene, metacarpiene şi falange.
a. Centura membrului superior sau centura scapulară formează scheletul umărului și asigură legătura dintre oasele membrului liber și toracele osos. Oasele centurii scapulare se compune din două oase: clavicula şi scapula sau omoplatul.
1. Clavicula este un os lung şi pereche, situat la limita dintre torace şi gât; este orientată transversal, fiind cuprinsă între manubriul sternului şi acromionul scalpului.
2. Scapula sau omoplatul este un os lat, de formă triunghiulară, situat la partea postero-superioară a toracelui.
b. Scheletul membrului superior liber este format din scheletul bratului (humerus), scheletul antebrațului (radius, ulna) și scheletul mâinii (oase carpiene, metacarpiene ți falange).
1. Humerusul este un os lung, pereche, care formează scheletul braţului. El este alcătuit dintr-un corp sau diafiză şi două extremităţi sau epifize.
2. Ulna este un os lung şi pereche, situat în partea medială a antebraţului, în prelungirea degetului mic. Ulna sau cubitus este un os lung, pereche, care împreună cu radiusul formează scheletul antebraţului. Ulna este formată dintr-un corp şi două extremităţi.
3. Radiusul este un os lung şi pereche, situat la partea laterală a antebraţului, în dreptul policelui. Radiusul este un os lung, pereche, care împreună cu ulna formează scheletul antebraţului. El este aşezat lateral extern față de ulnă. Radiusul prezintă un corp şi două extremităţi.
4. Oasele mâinii sunt formate din 27 de oase dispuse în trei grupe: carpul, metacarpul şi oasele degetelor. Faţa anterioară, concavă, a mâinii se numeşte palma mâinii, iar faţa posterioară, convexă, dosul mâinii; marginea laterală, corespunzătoare policelui se numeşte marginea radială, iar cea corespunzătoare degetului mic marginea ulnară. Vom folosi aceşti termeni la descrierea oaselor mâinii.
Oasele carpiene sunt în număr de opt și formează masivul carpian, corpul sau segmentul proximal al scheletului mâinii. Ele sunt aşezate pe două rânduri, unul superior şi altul inferior. Oasele carpiene se articulează, pe de o parte, între ele, iar pe de lata, cu oasele antebraţului şi cu cele metacarpiene. Rândul superior este alcătuit, din afară înăuntru, din următoarele patru oase: scafoid, semilunar, piramidal şi pisiform. Rândul inferior este alcătuit din trapez, trapezoid, osul mare şi osul cu cârlig. Aceste se articulează cu cinci oase metacarpiene numerotate de la 1-5, de la exterior la interior, aceste la rândul lor se articulează cu primul rând de falange. Sunt trei falange pentru fiecare deget, cu excepţia policelui care are două falange.
II. Scheletul membrului inferior
Oasele care alcătuiesc scheletul membrelor inferioare se împart în - 30 - oasele centurii pelviene şi oasele extremităţilor libere a membrului inferior.
a. Centura pelviană este formată din două oase coxale, care împreună cu osul sacral şi cu coccisul formează bazinul.
1. Coxalul este un os pereche, de formă neregulată care provine din sudarea a trei oase primitive: ilion, ischion şi pubis, care se sudează definitiv între 12-16 ani la fete şi 13-18 ani la băieţi. La adult coxalul are două feţe (medială şi laterală), patru margini (anterioară, posterioară, superioară şi inferioară) şi patru unghiuri. Faţa medială prezintă: fosa iliacă internă, linia arcuată, faţeta auriculară a coxalului, fundul cavităţii cotiloide şi gaura obturatorie. Faţa laterală prezintă: fosa iliacă externă, acetabulum şi gaura obturatoare. Marginea anterioară prezintă trei proeminenţe osoase, numite spina iliacă antero-superioară, spina iliacă anteroinferioară, eminenţa iliopectinee, spina pubisului. Marginea posterioară prezintă două proeminenţe osoase, numite spina iliacă postero-superioară şi spina iliacă posteroinferioară; marea incizură sciatică, spina sciatică, mica incizură sciatică situată sub spina sciatică; tuberozitatea ischiatică, situată în partea inferioară a acestei margini. Marginea superioară poartă numele de creasta iliacă. Marginea inferioară prezintă o suprafaţă articulată, numită faţeta pubiană sau faţa articulată simfizară care serveşte la articularea celor două oase coxale.
Oasele extremităţii libere a membrului inferior sunt: femurul, care formează scheletul coapsei; tibia şi fibula, care alcătuiesc scheletul gambei; oasele tarsiene, metatarsiene şi falangele, care alcătuiesc scheletul piciorului. Tot în alcătuirea scheletului extremităţii libere a membrelor inferioare mai intră şi rotula sau patela, un os situat în tendonul muşchiului cvadriceps femural.
2. Femurul este un os lung, pereche, care formează scheletul coapsei. El se compune dintr-un corp sau diafiză şi două extremităţi sau epifize. Corpul are o formă asemănătoare cu o prismă triunghiulară cu feţele convexe şi netede. Pe muchia posterioară a corpului se găseşte o creastă osoasă - linia aspră a femurului. Extremitatea superioară prezintă: capul femurului, gâtul femurului, trohanterul mare, trohanterul mic şi creasta intertrohanteriană.
3. Tibia este un os lung, pereche, care împreună cu fibula formează scheletul gambei. Prin intermediul acesteia se realizează articularea cu epifiza inferioară a femurului. Epifiza inferioară prezintă o apofiză internă – maleola internă.
4. Fibula sau peroneul este un os lung, pereche, care împreună cu tibia formează scheletul gambei. Tibia este așezată medial, iar fibula lateral.
5. Rotula sau patela este un os scurt, turtit antero-posterior, de formă triunghiulară, situat în masa tendonului cvadriceps femural. Pe fața posterioară a rotulei se găsesc două fețe articulare pentru articularea cu condilii femurali.
6. Oasele piciorului. Oasele tarsiene sunt în număr de șapte și formează tarsul sau segmentul posterior al scheletul piciorului. Ele sunt așezate pe două rânduri, unul posterior și altul anterior. Rândul posterior este alcătuit din talus (astragal) și calcaneu, iar rândul anterior, din osul scafoid, cuboid și cele trei oase cuneiforme. Oasele mefatarsiene, în număr de cinci, alcătuiesc segmentul mijlociu al scheletului piciorului. Ele sunt numerotate de la I la V, începând din dreptul degetului mare al piciorului. Falangele alcătuiesc scheletul degetelor sau scheletul segmentului anterior al piciorului. Ele sunt în număr de 14. Fiecare deget, cu excepţia celui mare (haluce), are câte trei falange; proximală, mijlocie şi distală.